Prima / Activitate / Gospodărirea apelor / Rîurile interfluviale
Rîurile interfluviale

Rîul Ialpug îşi ia începutul la periferia de nord a s. Pervomaiscoe. Debuşează în lac. Ialpug lîngă or. Bolgrad, regiunea Odesa, Ucraina.

Lungimea rîului - 114 km, suprafaţa bazinului de recepţie - 3180 km2, căderea rîului - 128 m, panta medie - 1,1‰, coeficientul de meandrare - 1,11 (fig. 3.115-3.117).

Afluenţii principali sunt: de dreapta - rîu fără nume (lungimea 12 km), r. Musa (lungimea 16 km), r. Chirsova Mare (lungimea 27 km), r. Cerac (lungimea 10 km), r. Ialpugel (lungimea 45 km), pîr. Odaia (lungimea 26 km), r. Salcia Mare (lungimea 45 km), rîu fără nume (lungimea 10 km); de stînga - r. Lunga (lungimea 78 km), r. Sar-Iar (lungimea 24 km).

Bazinul este situat în stepa Bugeacului, alungit de la nord spre sud, mai lat în partea centrală. Lungimea cumpenei de apă - 290 km, coeficientul de dezvoltare - 1,45; lungimea bazinului - 112 km, lăţimea medie - 28 km, coeficientul de lăţime - 0,25.

Relieful bazinului este de cîmpie dezmembrată. Versanţii de est ai vîlcelelor şi ai ravenelor sunt abrupţi şi foarte abrupţi, puternic dezmembraţi, cei de vest - domoli sau moderat abrupţi.

Cumpenele de apă sunt relativ netede. Cotele absolute în amonte de or. Comrat ating 220-300 m, în aval scad treptat pînă la 120-150 m, înălţimea medie a bazinului - 130 m.

Cea mai mare parte din suprafaţa bazinului (70%) este arată, pădurea (stejar, salcîm) ocupă doar 7% din suprafaţa de recepţie a bazinului, fiind situată pe cumpenele de apă sub formă de crînguri, în special pe malul stîng; mari suprafeţe sunt ocupate de vii şi mai puţin de livezi, terenurile incomode pentru agricultură sunt acoperite cu vegetaţie de stepă.

Bazinul este constituit din calcare (care zac la adîncimi mari) şi roci argilo-nisipoase. Predomină cernoziomurile tipice.

Valea este dreaptă, pînă la s. Congaz în formă de V latin, cu lăţimea de 2,5-4,0 km, în rest - în formă de ladă lată (5,0-7,0 km). Versanţii sunt concavi şi convecşi, dezmembraţi, puţin abrupţi, cu înălţimi de 80-100 m; versantul drept pe sectorul s. Alexeevca - s. Chirilovca atinge altitudini de 130-140 m, la s. Svetlîi - 179 m, versantul stîng la periferia de jos a s. Aluatu coboară pînă la 34 m. Versanţii sunt constituiţi din nisipuri argiloase şi luturi. La s. Chirsova, pe o lungime de 3,5 km, se observă o terasă înaltă (15-18 m) cu o lăţime de 700-800 m, cu treapta foarte abruptă, chiar dezgolită, cu o înălţime de 10-12 m, puţin înclinată spre rîu, cu suprafaţa arată. La talpa versanţilor, la s. Cenac şi Chirsova, se observă ieşirea la suprafaţă a apelor freatice cu un debit de 1l/s.

Lunca este bilaterală, la 2,5 km aval de s. Ialpugeni, pe un sector de 2 km este întreruptă. Lăţimea în amonte de loc. c.f. Comrat este de 150-350 m, în aval - 500-600 m, spre gura rîului se lărgeşte pînă la 1200-1400 m, maxim - 1900 (la confluenţa cu r. Salcia Mare). Suprafaţa este netedă, deschisă, uscată, cu foarte puţine stariţe, la s. Chirilovca şi vis-a-vis de gura r. Salcia Mare este parţial înmlăştinită, deseori arată.

Albia rîului în amonte de s. Chirsova este puţin şerpuitoare, cu lăţimea de 2-8 m. Lăţimea medie a rîului - 1,0-6,0 m, adîncimea - 0,3-1,0 m, viteza cursului de apă - 0,1-0,3 m/s. În aval de s. Chirsova albia este canalizată, cu o lăţime de 6-10 m, instabilă. Malurile sunt abrupte, cu înălţimea de 0,5-1,6 m constituite din nisipuri argiloase, mai rar din luturi.

Regimul rîului este reflectat de datele observaţiilor posturilor hidrometrice care au activat la s. Bugeac şi or. Comrat în anii 1944-1948, 1962, 1963, 1965, 1966, 1969-1980. Materialele observaţiilor şi a caracteristicilor de calcul a elementelor principale ale regimului hidrologic au fost publicate în ediţiile respective ale CSA.

Apele mari de primăvară încep în ultimele zile ale lunii februarie - începutul lunii martie. Creşterea nivelului de apă în cursul superior (pînă la gura r. Ialpugel) constituie în medie 0,7-2,0 m peste NAS. Creşterea maximă a nivelului s-a observat în 1947 şi a constituit la or. Comrat - 2,2 m, la s. Congaz - 3,3m, la or. Bolgrad - 1,5 m peste NAS. Creşterile de nivel au loc pe parcurs de 2-10 zile, scăderea 7-13 zile.

În anii cu rezerve mici de apă în stratul de zăpadă, creşterea nivelului primăvara nu depăşeşte 10-30 cm. Vara prin rîu trec 2-5 viituri pluviale cu creşterea nivelului de 0,5-2,5 m. În anii secetoşi pe multe sectoare rîul seacă, uneori pe o perioadă de pînă la 186 zile. Nivelurile de iarnă se caracterizează prin amplitudini mici (0,2-0,3 m), condiţionate de moinele frecvente. În iernile aspre rîul îngheaţă pe o perioadă de la 6 pînă la 30 zile (iernile 1946-1947, 1949-1950, 1961-1962). Îngheaţă cel mai des în decembrie (îngheţul timpuriu ţine sfîrşitul lunii noiembrie, tîrziu -începutul lunii februarie). Podul de gheaţă este anticipat de gheaţă la mal, uneori cu năboi sau scurgerea sloiurilor de gheaţă (1946, 1947), este instabil, în timpul moinelor rîul se descătuşează pe 10-15 zile (uneori pînă la 30 zile). Gheaţa este netedă, cu o grosime de 10-20 cm. Fenomenele de gheaţă se menţin în medie 70-75 zile, în iernile aspre - 130-140 (iarna 1953-1954), în iernile blînde - 40-45 zile (iarna din 1947-1948).

Rîul se eliberează de gheaţă în a doua jumătate a lunii februarie - începutul lui martie, gheaţa topindu-se pe loc, în unii ani se observă scurgerea sloiurilor de gheaţă (1945-1947).

În bazinul rîului Ialpug sunt construite 19 lacuri de acumulare cu o suprafaţă totală a oglinzii apei de 3192 ha şi volumul de 92,9 mln. m3. Există şi cca 140 de acumulări mici de apă - iazuri. Apa lacurilor de acumulare este folosită la irigaţie, piscicultură, asigurare cu apă tehnică, recreare şi alte folosinţe.

Izvorul rîului se află la 4 km spre nord de s. Borogani. Debuşează în r. Ialpug de pe malul drept la 43 km de gura acestuia, la 1,5 km spre nord-vest de s. Alexeevca. Lungimea rîului - 45 km, panta - 1,7‰. Principalii afluenţi sunt: r. Şamalia, (afluent de dreapta, la 14 km de la gura rîului, lungimea 24 km); r. Odaia, (afluent de stînga, la 8 km de la gură, lungimea 26 km), rîu fără nume (afluent de dreapta, la 3 km de la gură, lungimea 10 km). În rîu se mai scurg 19 afluenţi cu o lungime sub 10 km şi cu o lungime totală de 72 km.

Bazinul de recepţie este situat în Stepa Bugeacului, este relativ îngust, alungit de la nord spre sud. Înălţimea medie a bazinului de recepţie - 130 m, suprafaţa - 507 km2, panta medie - 69‰, lungimea - 50 km, lăţimea medie - 10 km, densitatea reţelei hidrografice - 0,44, coeficientul de meandrare - 1,05 (fig. 3.118 şi 3.119).

Relieful este ondulat, slab dezmembrat, constituit din roci nisipo-argiloase şi argilo-nisipoase, cu soluri de cernoziom. Majoritatea suprafeţei este ocupată de culturi de cîmp, numai mici sectoare sunt plantate cu vii şi livezi.

Valea este aproape dreaptă, în formă de V latin, cu lăţimea de 2-4 km. Versanţii au o altitudine de 50-100 m, predominant concavi. Versantul drept este puţin abrupt, dezmembrat. Versantul stîng este domol şi puţin abrupt, slab dezmembrat, în mare parte arat.

Lunca este bilaterală, cu o lăţime de 150-250 m, la s. Chiselia Rusă se lărgeşte pînă la 730 m, la s. Borogani - se îngustează pînă la 60 m. Suprafaţa este netedă, în majoritate arată.

Albia este şerpuitoare, fără ramificări, în aval de s. Taraclia canalizată şi îndiguită. În cursul superior, în perioada de vară albia deseori seacă. Lăţimea albiei este de 1,2-2,5 m, a canalului - 6-8 m, adîncimea albiei - 0,2-1,0 m, a canalului - 1,5-2,0 m.

Rîul Cahul descinde din confluenţa a două pîraie la periferia de nord a s. Pelinei. Debuşează în lacul Cahul la periferia de sud a s. Etulia.

Lungimea rîului - 39 km, suprafaţa bazinului de recepţie - 605 km2; căderea  - 62 m, panta medie - 1,6‰, coeficientul de şerpuire - 1,03 (fig. 3.120 şi 3.121).

Principalii afluenţi ai rîului sunt: de stînga - vîlceaua Găvănoasa (13 km lungime); de dreapta - rîu fără nume (22 km lungime).

Bazinul este situat în mijlocul stepei Bugeacului. Bazinul de recepţie este asimetric, mai dezvoltat în partea centrală şi pe malul stîng, relativ îngust (5 km) în cursul inferior, puţin alungit de la nord-vest spre sud.

Lungimea cumpenei de apă - 130 m, coeficientul de dezvoltare - 1,79; lungimea bazinului - 62 km, lăţimea medie - 9,8 km, coeficientul de lăţime - 0,16.

Relieful bazinului este văluros, cu multe ravene şi vîlcele. Cumpenele de apă sunt bine exprimate. Cotele absolute ale suprafeţei de la izvor spre gură coboară treptat de la 180-220 m pînă la 100-120 m, înălţimea medie a bazinului - 120 m, panta medie - 66‰. Bazinul este constituit la temelie din calcare şi luturi, peste care se aştern, soluri de cernoziom. Cea mai mare suprafaţă a bazinului este arată (80%), pantele abrupte sunt acoperite cu vegetaţie de stepă, iar pădurile (stejar, arţar, salcîm) ocupă doar 3% din suprafaţa totală.

Valea este în formă de V latin, cu o lăţime de 1,5-4,5 km. Versanţii au 60-120 m înălţime, sunt dezmembraţi, puţin abrupţi şi abrupţi, araţi, plantaţi cu vii şi livezi. La periferia de sud a or. Vulcăneşti este foarte abrupt versantul drept, iar în aval de s. Alexandru Ioan Cuza cel stîng, ambii versanţi sunt, acoperiţi cu vegetaţie de stepă.

Lunca este bilaterală, îngustă pînă la or. Vulcăneşti (100-200 m), lîngă oraş se lărgeşte pînă la 700 m, în aval se îngustează pînă la 300-500 m. Suprafaţa este netedă, cu vegetaţie de pajişte, arată, constituită din nisipuri argiloase, între s. Greceni şi or. Vulcăneşti cu mici desişuri de răchită.

Albia este puţin şerpuitoare, fără ramificări, în multe locuri uscată; la 2 km în aval de s. Greceni şi la 2 km de la gură este slab ramificată. Între or. Vulcăneşti şi s. Alexandru Ioan Cuza este canalizată pe o lăţime de 6-8 m; adîncimea 2-3 m  cu diguri de 1,0-1,5 m înălţime. Lăţimea rîului în amonte de or. Vulcăneşti este de 6-10 m, cea mai lată la s. Găvănoasa - 12 m. Patul albiei este neted, nisipos uneori cu mîl, în aval de s. Greceni - pe o lungime de 2 km cu stufăriş. Malurile sunt abrupte, cu înălţimea de 0,5-1,3 m, la muchii înierbate, pe alocuri cu desişuri de răchită, constau din nisipuri argiloase uşor se spală.

Regimul rîului a fost studiat din 1945 pînă în 1968 la s. Găvănoasa. Materialele observaţiilor şi a caracteristicilor de calcul sunt publicate în ediţiile respective ale CSA.

Apele mari de primăvară, din cauza rezervelor mici de apă din zăpadă, nu se repetă în fiecare an. Încep la sfîrşitul lunii februarie - începutul lunii martie şi ating creşteri de nivel de 0,5-0,8 m peste NAS în anii obişnuiţi şi 1,3-1,6 m în anii cu multă apă (1947, 1954, 1956, 1958, 1961, 1963). Creşterile de nivel au loc timp de 2-10 zile, scăderea durează 5-13 zile. În 1946, 1948, 1949, 1959, 1960 ape mari de primăvară nu s-au înregistrat.

În mai-septembrie pe rîu trec viiturile pluviale (două - cinci la număr) cu o înălţime de 0,6-1,5 m; ridicările maxime de nivel (1,2-1,9 m) şi debitul maxim (310 m3/s) s-au observat în iunie 1966. Aproximativ aceleaşi niveluri s-au manifestat în 1948, 1955 şi 1968.

În perioadele dintre viituri rîul seacă pe un termen de la 2 zile (1967) pînă la 184 zile (1951). Iarna oscilaţiile de nivel sunt mici şi se datorează doar moinelor.

Îngheaţă rîul în decembrie. S-au înregistraţi cazuri de îngheţare a rîului pînă la fund pe o durată de la 6 zile (1961) pînă la 63 zile (1947). În unii ani rîul rămîne sec din vară sau toamnă, pînă în februarie-martie (1953-1954). Cuvertura de gheaţă este instabilă, în timpul moinelor rîul eliberîndu-se de gheaţă pe o perioadă de 7-12 zile sau mai puţin.

La sfîrşitul lunii februarie - începutul lunii martie rîul se eliberează de gheaţă complet, în majoritatea cazurilor gheaţa se topeşte pe loc. În unii ani (1947, 1953), în cursul inferior al rîului se observă scurgerea sloiurilor de gheaţă pe o perioadă foarte scurtă de timp (2-3 zile). Durata medie a perioadei cu fenomene de gheaţă este de 70 zile, maximă - 142 zile (1953-1954), minimă - 47 zile (1960-1961).

În bazinul rîului există 2 lacuri de acumulare, cu o suprafaţă totală a cărora este de 128 ha şi  un volumul total de 3,02 mln. m3, şi 12 acumulări mici de apă (iazuri).

Apele din lacurile de acumulare se folosesc la irigare, piscicultură şi recreare.

 

Rîul începe la 1 km spre sud de s. Baimaclia. Debuşează în r. Ialpug de pe malul drept, la 13 km de la gură, la 0,5 km spre sud-est de s. Ciumai. Afluenţii principali sunt: r. Salcia Mică (de pe malul stîng, la 16 km de la gură, lungimea 37 km), r. Salcia (de pe malul stîng, la 4 km de la gură, lungimea 29 km). Rîul mai primeşte 41 de afluenţi sub 10 km lungime, cu o lungime totală de 156 km.

Lungimea rîului este de 45 km, panta 3,8‰, coeficientul de sinuozitate - 1,12.

Suprafaţa bazinului de recepţie - 590 km2, înălţimea medie - 150 m, panta medie - 73‰, lungimea - 46 km, lăţimea medie - 13 km, densitatea reţelei hidrografice - 0,45 km/km2, coeficientul de asimetrie - 1,03, coeficientul de dezvoltare a cumpenei de apă - 1,48. Suprafaţa ocupată de lacurile de acumulare este mai mică de 1%, de terenurile arabile - 70%, de pădure - 16%.

Bazinul are o formă incorectă, alungit de la nord spre sud-est, lărgit în partea centrală, asimetric, mai dezvoltat în partea stîngă. Este situat în partea nordică a stepei Bugeacului, partea superioară - pe dealurile Baimacliei, caracterizîndu-se prin multe vîlcele şi ravene. Suprafaţa este valorificată, fiind plantată cu vii şi livezi. Este constituit din roci sedimentare de vîrstă neogenă. Solurile sunt sure de pădure şi cernoziomuri levigate.

Valea este în formă de V latin, care treptat se lărgeşte de la 1,5 km la izvor pînă la 4,5 km la gura de vărsare. Versanţii au înălţimea de 50-150 m, sunt concavi, abrupţi, pînă la s. Moscovei slab dezmembraţi, în aval mai tare dezmembraţi: versantul drept este foarte abrupt şi supus alunecărilor de teren.

Lunca este bilaterală, cu lăţimea de la 30 m (la izvor) pînă la 600 m (la confluenţa cu r. Salcia), dar predomină 100-200 m. În mare parte este arată, lîngă localităţi cu desişuri de salcie şi răchită. Lunca este constituită din argile nisipoase, la 2 km spre nord de s. Trifeşti - nisipo-argiloase.

Albia rîului este canalizată şi îndiguită, cu o lăţime de 6-12 m. Adîncimile nu depăşesc 0,3 m, viteza cursului de apă este mică (0,1-0,2 m/s). Patul albiei este neted, nisipos şi mîlos. Malurile sunt abrupte, cu înălţimea de 1,5-2,5 m, la s. Huluboaia - 3,0-3,3 m. Lîngă localităţi sunt multe desişuri de arbuşti.

Regimul rîului se studiază la s. Musaitu din ianuarie 1977 şi pînă în prezent. Materialele observaţiilor  sunt publicate în ediţiile respective ale CSA.

Creşterile de nivel primăvara încep în mediu în prima decadă a lunii februarie. Evoluează intensiv, atingînd 2-3 m peste NAS. Scăderea durează 8-12 zile. Durata apelor mari de primăvară constituie în medie 30 zile, maximă - 48 zile (1948) , minimă din cele observate - 9 zile (1933).

Dintre maximuri, cel mai mare s-a fixat la s. Musaitu în 1980 cu valoarea de 4,8 m3/s, iar cel mai mic - 0,68 m3/s în 1983.

Viiturile pluviale se evidenţiază prin creşteri şi scăderi rapide. Creşterea ajunge pînă la 3 m peste NAS. Debitul maxim al viiturii pluviale de 27,7 m3/s s-a observat în 1985.

Iarna, din cauza moinelor frecvente şi a căderii concomitente a precipitaţiilor, nivelul este instabil. Creşterile de nivel sunt mici - pînă la 0,5 m peste NAS.

Rîul îngheaţă în prima decadă a lunii decembrie. Podul de gheaţă, anticipat de gheaţa la mal, este instabil, durată medie de 37 zile, maximă - 90 zile (1992-1993), minimă - lipsa totală (1976-1977).

Rîul se eliberează de gheaţă în a doua jumătate a lunii februarie.

Valoarea mede multianuală a scurgerii de apă la s. Musaitu este de 0,36 m3/s sau 11,4 mln. m3. Scurgerea anuală variază în intervalul de la 0,032 m3/s (1,01 mln. m3) în 1994, pînă la 0,68 m3/s (21,4 mln. m3) în 1981.

Debitul minim de 30 zile în perioada cu albia deschisă a rîului are următoarele valori: medie - 0,11 m3/s, maximă - 0,32 m3/s (în 1989), minimă - lipsa scurgerii (1978). Minimul diurn este egal în medie cu 0,068 m3/s, maxim - 0,21 m3/s (în 1989). În anul 1978 scurgerea, ca proces, în genere nu s-a observat.

Debitul mediu anual pe perioada a 30 de ani de observaţii a aluviunilor în suspensie este de 0,15 kg/s, maxim - 0,44 kg/s (în 1987), minim - 0,001 kg/s (în 1995). Turbiditatea apei oscilează între 25 şi 1300 g/m3. Turbiditatea maximă (instantanee) a apei atinge 19000 g/m3.

În bazinul rîului este construit un lac de acumulare cu un volum de 1,3 mln. m3.

Apa rîului se foloseşte la irigaţie, în piscicultură, recreare.

 

Rîul începe la 3,5 km nord-est de s. Cioc-Maidan. Debuşează în r. Ialpug la 23 km de la gura acestuia, la 3 km spre sud-vest de or. Taraclia.

Lungimea rîului - 78 km, suprafaţa bazinului de recepţie - 1060 km2, căderea - 123 m, panta medie - 1,6‰, coeficientul de şerpuire - 1,26 (fig. 3.124 şi 3.125).

Afluenţii principali sunt: de dreapta - rîu fără nume (lungimea 11 km), r. Avdarma (lungimea 24 km), r. Lunguţa (lungimea 58 km), r. Baurci (lungimea 15 km); de stînga - r. Lunguţa (lungimea 12 km), r. Taraclia (lungimea 18 km).

Bazinul este întins de la nord spre sud-vest, şi se află în partea de sud a stepei Bugeacului, fiind slab dezvoltat pe partea dreaptă şi de mijloc, asimetric. Lungimea cumpenei de apă - 192 km, coeficientul dezvoltării - 1,66; lungimea bazinului - 67 km, lăţimea medie - 16 km, coeficientul de lăţime - 0,24.

Bazinul prezintă o cîmpie deluroasă cu o reţea densă de ravene. Cumpenele de apă ale văilor şi vîlcelelor sunt plate; versanţii de dreapta sunt domoli sau puţin abrupţi, cei de stînga ceva mai abrupţi sau abrupţi. În partea superioară a bazinului, pînă la s. Beşghioz, cotele absolute variază la cumpene între 150 şi 230 m, în rest - 100-150 m. Înălţimea medie a bazinului este de 150 m, panta medie - 59‰.

Cea mai mare parte din suprafaţa bazinului de recepţie (65%) este ocupată de culturi de cîmp, viile şi livezile ocupă doar 14% din suprafaţa bazinului, iar terenurile incomode pentru agricultură sunt acoperite cu vegetaţie de stepă.

Fundamentul bazinului este constituit din calcare şi roci nisipo-argiloase pe care s-au depus argile nisipoase. Solurile sunt cernoziomuri.

Valea este puţin şerpuitoare, pînă la debuşarea r. Lunguţa în formă de V latin, mai departe în aval are aspect de ladă, cu o lăţime de 2,3-4,5 km. Versanţii au 60-120 m înălţime (maximum 152 m în partea stîngă, la 1 km amonte de gura r. Lunguţa), sunt concavi, puţin abrupţi, în mare parte valorificaţi, într-un şir de locuri ocupaţi de vii şi livezi. Versantul stîng, în aval de s. Chiriet-Lunga, este abrupt şi foarte abrupt, intersectat de multe ravene, acoperit cu vegetaţie de stepă.

Lunca este bilaterală, pînă la debuşarea r. Lunguţa are o lăţime de la 40 m pînă la 300 m, în aval se lărgeşte pînă la 600-700 m, atingînd la gura r. Lunguţa - 950 m. Suprafaţa este netedă, puţin înclinată spre rîu, cu vegetaţie de cîmpie, arată, constituită din argile nisipoase, în sectorul aferent gurii de vărsare, pe o lungime de 5 km, din nisipuri, şi ocupată de livezi.

Albia este predominant uscată, cu o lăţime de 5-16 m, puţin şerpuitoare, fără ramificări, instabilă; în sectorul de la izvor pînă la s. Chiriet-Lunga este slab exprimată, în multe locuri modificată antropic. În aval de s. Chiriet-Lunga este canalizată; lăţimea canalului - 6-8 m, adîncimea - 1,5 m. Viteza cursului de apă este mică - 0,1-0,3 m/s. Patul albiei este neted, mîlos, la gura rîului Lunguţa - nisipos. Malurile, în principal sunt abrupte, cu o înălţime de 1,2-2,0 m, constituiţi din argile nisipoase, înierbate la muchii, la 2 km de la gură cu desişuri de salcie.

Regimul rîului a fost studiat în anii 1940-1958 şi 1976-1995 la posturile hidrometrice de la or. Taraclia şi or. Ceadîr-Lunga. Materialele observaţiilor sunt publicate în ediţiile respective ale CSA.

Apele mari de primăvară încep, de regulă, în ultimele zile ale lunii februarie - prima jumătate a lunii martie (cele mai timpurii manifestări ale fenomenului au fost înregistrate la 13.02.1987, cele mai tîrzii - 30.03.1952). În amonte de or. Ceadîr-Lunga creşterile de nivel ating 0,5-1,5 m, în aval - 2,0-2,5 m peste NAS. La topirea intensivă a zăpezii creşterea nivelului durează 2-9 zile, scăderea - 7-15 zile. În anii cu rezerve mici de zăpadă (1946, 1950, 1965 ş.a.), fenomenul practic nu s-a manifestat, creşterile de nivel nu depăşeau 20-30 cm. Nivelul maxim la or. Taraclia în 1947 a constituit 3,2 m.

Pe parcursul verii au loc 2-5 viituri pluviale cu o creştere a nivelului de 0,5-2,0 m pînă la or. Ceadîr-Lunga şi 2,5-3,0 m în cursul inferior al rîului. Nivelul maxim de viitură pluvială s-a fixat în 1957 şi 1987 şi a constituit 2,5-3,3 m, debitul maxim al viiturilor pluviale fixat la Ceadîr-Lunga în 1987 a fost de33,4 m3/s.

Regimul de îngheţ este instabil, gheaţa deseori se topeşte iarna, în perioada moinelor. Gheaţa la mal apare în decembrie, iar peste 10-15 zile rîul îngheaţă (cea mai timpurie manifestare a fenomenului a avut loc la mijlocul lunii noiembrie 1993, cea mai tîrzie - la începutul lunii februarie 1986).

În timpul moinelor rîul se dezgheaţă pe o perioadă de pînă la 10-15 zile, în iernile calde - pînă la 1 lună. În iernile aspre (1947, 1954 ş.a.) rîul îngheaţă complect pe o perioadă de 3-37 zile.

Rîul se descătuşează de gheaţă la sfîrşitul lunii februarie, gheaţa topindu-se pe loc. În sectorul aferent gurii rîului uneori se observă scurgerea sloiurilor de gheaţă pe o scurtă perioadă de timp (2-5 zile) şi spre sfîrşitul lunii februarie rîul complet se eliberează de gheaţă.

Debitul mediu de apă pe perioada de observaţii a fost de 0,18 m3/s, volumul scurgerii - 5,68 mln. m3, debitul maxim anual - 0,34 m3/s (în 1980), minim - 0,071 m3/s (în 1995).

Debitele minime de 30 zile din perioada albiei deschise variază de la 0,03 m3/s (în 1994) pînă la 0,12 m3/s (în 1985), iar debitele minime diurne - de la 0,014 m3/s (în 1978) pînă la 0,11 m3/s (în 1985).

 

Rîul Cogîlnic - cel mai mare afluent al lacului Sasîc, îşi ia începutul la 3 km nord-vest de s. Ciuciuleni. Debuşează prin două braţe (cel stîng este mai bogat în apă) în partea de nord a lacului Sasîc, la 5 km sud-est de s. Tatarbunar, regiunea Odesa, Ucraina.

Lungimea rîului - 221 km, suprafaţa bazinului de recepţie - 3910 km2, căderea rîului - 237 m, panta medie - 1,1‰, coeficientul de meandrare - 1,43 (fig. 3.126-3.128).

Afluenţii principali sunt: de stînga - r. Galbena (25 km lungime), r. Cosim (34 km lungime), r. Ceaga (116 km lungime), r. Djalar (26 km lungime), r. Cilighider (60 km lungime).

Bazinul de recepţie este alungit de la nord-vest spre sud-est, asimetric, mai dezvoltat pe malul stîng. Partea superioară şi centrală a bazinului de recepţie se află pe Podişul Moldovei Centrale şi se caracterizează prin relief deluros, foarte dezmembrat, cea inferioară - pe Cîmpia Mării Negre cu forme joase de relief. Lungimea bazinului - 182 km, lăţimea medie - 21 km, coeficientul de lăţime - 0,1. Bazinul de recepţie este bine exprimat: lungimea cumpenei de apă - 421 km, coeficientul de dezvoltare - 1.

Partea superioară a bazinului se află în zona Codrilor cu altitudinile cumpenei de apă - 260-390 m, care în partea de stepă scad treptat spre gura rîului pînă la 70-80 m.

60-65% din suprafaţa bazinului de recepţie este arată, 1,6%, este ocupată de păduri de foioase, amplasate predominant în partea superioară a bazinului, pînă la or. Hînceşti. Lacurile ocupă doar 0,1%. Constituit din marnă şi calcare terţiare, nisipuri, acoperite cu un strat de loesuri cuaternare, argile nisipoase şi luturi. Solurile sunt de cernoziom.

Din punct de vedere al structurii văii şi albiei, se evidenţiază două sectoare al cursului rîului.

 

Sectorul I: izvorul - s. Schinoasa (lungimea sectorului - 101 km)

Valea este bine exprimată, slab şerpuitoare pînă la s. Gura Galbenei, în formă de V latin, în aval în formă de ladă. Lăţimea medie - 2,5-4,5 km, maximă - 5 km (la periferia de sud a s. Bogdanovca veche), minimă - 1,5 km (s. Ciuciuleni). Versanţii au 80-120 m înălţime, la 1 km aval de or. Hînceşti pînă la 190 m, concavi, abrupţi şi foarte abrupţi, constituiţi din argile nisipoase. În partea superioară, la muchii, sunt araţi, la talpă cu vegetaţie de stepă, deseori aici sunt plantate vii şi livezi.

Lunca este bilaterală, cu o lăţime medie de 0,3-0,5 km pînă la s. Gura Galbenei, în aval de sat - 0,8-1,0 km, maximă - 1,3 km (0,5 km amonte de s. Sadaclia), minimă - 30 m (s. Ciuciuleni). Majoritatea suprafeţei sale este uscată, în aval de s. Bobeica - intersectată de canale de drenare nu prea adînci, arată. Este constituită din argile nisipoase şi luturi.

Albia rîului în aval de s. Bobeica este regularizată, canalizată, cu o lăţime de 8-15 m, adîncimea 1-2 m, îndiguită, supusă deformărilor intensive.

Lăţimea cursului de apă - 1-3 m, adîncimea - 0,1-0,3 m, viteza cursului de apă - 0,1-0,3 m/s. Patul albiei este neted, nisipo-mîlos. Malurile sunt abrupte, supuse deformaţiilor, constituite din argile nisipoase şi nisipuri argiloase, la s. Ciuciuleni cu desişuri de răchită.

 

Sectorul II: gura r. Schinoasa - gura de vărsare (lungimea sectorului - 120 km)

Valea rîului este puţin şerpuitoare, trapezoidală. Predomină lăţimea de 3,0-3,5 km, maximă - 5,5 km (la 1,5 km în amonte de s. Novoalexeevka şi s. Tatarbunar), pe sectorul aferent gurii se contopeşte cu valea rîului Sărata. Versantul drept este concav, intersectat de ravene scurte (pînă la 1,5 km lungime) dar adînci, cu versanţi abrupţi; spre gura rîului înălţimile se micşorează de la 100-150 m pînă la 30-60 m. Versantul stîng este puţin abrupt şi slab intersectat de vîlcele şi ravene, cu o înălţime de 30-70 m. Între satele Novosiolovka şi Tatarbunar pe versantul drept şi în regiunea s. Danilovca şi or. Arţiz, pe versantul stîng sunt bine exprimate terasele cu o lăţime de 0,1-2,0 km cu pragul foarte domol - 1,5-4,0 m înălţime. Aici se observă şi cea de-a doua terasă cu treapta domolă şi înălţimea de 8-14 , cu o suprafaţă plană. Versanţii în bună parte sunt valorificaţi (araţi).

Lunca este bilaterală, pe alocuri se succede de pe un mal pe altul, cu o lăţime de la 0,2 km (la 2 km aval de s. Novosiolovka) pînă la 3,3 km (s. Tatarbunar), predomină 1-2 km. Suprafaţa ei este plană, cu vegetaţie de cîmpie, intersectată de depresiuni mici (0,5-1,5 m adîncime). În partea superioară a s. Tatarbunar, pe o lungime de 1,5 km este înmlăştinită, lîngă localităţi este arată. Constă din argile nisipoase cu mîluri şi nisipuri argiloase, în sectorul aferent gurii se întîlnesc solonceacuri.

Albia este meandrată, ramificată, vara, pînă la s. Tatarbunar seacă, înierbată, pe alocuri cu stuf şi trestie. Lăţimea ei în partea superioară este de 10-15 m, în aval ajunge pînă la 60 m. În aval de s. Tatarbunar rîul prezintă un curs permanent de apă cu lăţimea de 14-70 m, adîncimea de 0,1-0,5 m. Patul albiei este neted, cu luturi şi mîluri. Malurile sunt abrupte, cu înălţimea de 1-2 m, în sectorul aferent gurii se contopesc cu lunca, sunt înierbate.

Regimul hidrologic al rîului este studiat, cu întreruperi în perioada războiului, la s. Gura-Galbenei (1940-1956), s. Novosiolovka (1940-1953) şi din 1945 pînă în 1956 la or. Romanovca, la or. Hînceşti (1957-2002).

Materialele observaţiilor, sub formă de date multianuale şi caracteristicile de calcul ale elementelor principale ale regimului sunt publicate în ediţiile respective ale CSA.

Regimul rîului se caracterizează prin ape mari de primăvară, viituri scurte pluviale vara, etiaj bine exprimat în cursul superior şi chiar secare completă pe multe sectoare.

Primăvara creşterile de nivel încep la sfîrşitul lunii februarie, atingînd cota de 0,5-1,5 m în anii obişnuiţi şi 1,5-2,5 m  în anii ploioşi (1947, 1960, 1969, 1977). Fenomenul durează 20-25 zile, apoi rîul pe multe sectoare seacă. În unii ani apele mari de primăvară nu se manifestă, iar secarea în cursul inferior durează pînă toamna. Nivelul maxim al apelor de primăvară (13,7 m3/s) s-a observat în 1980.

Viiturile pluviale, cu o intensitate de creştere pînă la 1 m/zi, se observă în aprilie-noiembrie, în unii ani lipsesc şi aproape pretutindeni secarea durează mai mult de 200-250 zile pe an.

Creşterile apelor viiturilor pluviale ating 0,5-1,5 m, mai rar 2,5 m. Timp de o vară prin rîu trec 2-7 viituri. Maximul de viitură observat la or. Hînceşti a fost de 21,7 m3/s (în 1960). Podul de gheaţă se instalează la sfîrşitul lunii decembrie, iar în unii ani rîul îngheaţă pe o perioadă de 50 zile.

 

Primăvara rîul se eliberează de gheaţă prin topirea ei pe loc, foarte rar se observă scurgerea sloiurilor pe o perioadă de 1-3 zile.

Debitul mediu anual de apă pe perioada de observaţii a fost de 0,29 m3/s, volumul scurgerii - 6,72 mln. m3. Debitul maxim anual (0,83 m3/s) s-a observat în 1981, minim (0,10 m3/s) - în 1990.

Valoarea medie multianuală a debitului minim de 30 zile în perioada albiei deschise a fost de 0,05 m3/s. Valoarea maximă a acestui minim (0,20 m3/s) s-a observat în 1980, minimă (0,001 m3/s) în 1964, 1992.

Debitul minim diurn al apei este în medie de 0,034 m3/s. Valoarea maximă a acestui minim (0,16 m3/s) s-a observat în 1980. În 1964, 1986 şi 1992 el echivala cu zero.

Valoarea medie multianuală a debitului de aluviuni în suspensie la or. Hînceşti a fost de 0,15 kg/s. Turbiditatea în aceiaşi perioadă - 380 g/m3. Turbiditatea maximă instantanee s-a observat în 1979 cu valoarea de 150 000 g/m3.

În bazin sunt construite 4 lacuri de acumulare şi cca. 100 iazuri. Volumul sumar al lacurilor este de 7,0 mln. m3, iar suprafaţa totală - 372 ha. Împreună cu iazurile, volumul total atinge 12 mln. m3, suprafaţa oglinzii apei - peste 500 ha.

 

 
 
Noutăţi      Legislaţie      Activitate      Hărţi      Informaţii utile      Sistemul Geografic Informațional în domeniul Apelor      Achiziții publice
Tel. (+373) 022- 280-700
(+373) 022-280-965
  Fax. (+ 373) 022-280-822   Adresa: str. Gheorghe Tudor, 5, etj. 5, MD-2028, Chişinău, Republica Moldova
actualizat la: 20.10.2017
Prima Prima      Contact Contact      Harta Harta vizitatori: 584877        Creat de BRAND.MD      sus sus