Prima / Despre Agenţie / Scurt istoric
Scurt istoric despre agenție. Istoria rîului Prut și Nistru

 

  Urmare a unui studiu efectuat în Arhiva Naţională a Republicii Moldova  s-a constatat, că în anul 1920, în Basarabia a fost instituită prima autoritate ce ţine de domeniul gospodăririi apelor. Prin Decretul Regal nr.3387 din 13 august 1920, începînd cu 10 noiembrie a aceluiaşi an, în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice al României este înfiinţată Direcţiunea Apelor, iar la Chişinău a fost organizată o diviziune a apelor ce ţinea de serviciul regional Iaşi.

  Din anul 1951 – 2009 Agenţia „Apele Moldovei” a trecut prin mai multe reorganizări după cum urmează: - pînă în anul 1951 Direcţia gospodăririi apelor pe lîngă Ministerul Agriculturii al RSSM, din 1951-1954 Direcţia gospodăririi apelor pe lîngă Sovietul Ministrilor al ASSM, - 1954 -1960 Direcţia principală Gospodărirea apelor pe lîngă Sovietul Miniştrilor al RSSM, - 1960-1961 Direcţia principală amelioraţie şi îmbunătăţirii funciare pe lîngă Ministerul Agriculturii al RSSM, - 1961-1964 Comitetul de Stat al Sovietului Ministrilor al RSSM pe problemele gospodăririi şi protecţiei apelor, - 1964-1965  Comitetul de Stat de producere gospodărirea apelor şi îmbunătăţiri funciare al RSSM, - 1965 – 1973 Inspectoratul apelor care se ocupa cu protecţia resurselor de apă, - 1973-1988  Direcţia generală de management, utilizare şi protecţia resurselor de apă. Care se ocupa cu evidenţa de stat a utilizării apelor, - 1988-1989 Ministerul gospodăririi apelor şi hidroamelioraţiei al RSSM, - 1989-1996 Concernul de stat pentru gospodărirea apelor “ACVA”, - 1996-2007 Concernul Republican pentru gospodărirea apelor pe lîngă MAIA, - 2007-2009 Agenţia “Apele Moldovei” a fost instituită prin reorganizarea concernului Republican pentru Gospodărirea apelor “Apele Moldovei” conform Hotărîrii Guvernului nr. 904 din 09 august 2007, este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicii de stat  în domeniul gospodăririi resurselor de apă, hidroamelioraţiei, aprovizionării cu apă şi canalizare, care îşi desfăşoară activitatea în subordinea Ministerului Mediului. A fost exclusă din organele administraţiei Publice Centrale conform Legii “Cu privire la Guvern” nr. 63–XVI din 27 martie 2008), fiind restabilită ca autoritate administrativă centrală, subordonată Guvernului prin Legea nr. 162–XVI din 09 iulie 2008. Prin Hotarirea Guvernului nr. 1056 din 15 septembrie 2008 a fost aprobat noul regulament al Agenţiei “Apele Moldovei” şi structura Aparatului central al Agenţiei. 

Obiectivele de bază ale Agenţiei:

-   implementează politica de stat în domeniul gospodăririi apelor şi hidroamelioraţiei, alimentării cu apă şi canalizare, participă la elaborarea actelor legislative şi normative şi documentelor de politici în domeniul protecţiei localităţilor şi terenurilor agricole împotriva inundaţiilor şi subinundaţiilor, precum şi a sistemelor de aprovizionare cu apă şi canalizare;   

-   elaborează şi planifică măsurile de protecţie a resurselor acvatice, concomitent cu gospodărirea lor, inclusiv gestionarea sistemelor de aprovizionare cu apă şi canalizare a localităţilor din  Republica Moldova;

-  elaborează planurile de management conform principiului de bazin hidrografic;

-  asigură implementarea principiului bazinier de gospodărire a apelor, satisfacerea necesităţilor populaţiei şi agenţilor economici în servicii de alimentare cu apă şi canalizare, prin coordonarea activităţii întreprinderilor şi organizaţiilor din domeniu;

-  asigură realizarea măsurilor ce decurg din colaborarea interstatală în domeniul resurselor de apă şi atragerea investiţiilor la construcţia obiectelor de alimentare cu apă şi canalizare, gospodărire a apelor şi hidroamelioraţie;

-  întreprinde măsurile de rigoare ce ţin de implementarea prevederilor Concepţiei politicii naţionale  în domeniul resurselor de apă, Concepţiei Sistemului Internaţional Geografic Naţional, Directivei cadru şi altor acte ale Uniunii Europene în domeniul apelor; Strategiei naţionale în domeniul aprovizionării cu apă potabilă şi canalizare.

Pe lîngă obiectivele propuse agenţia exercită următoarele atribuţii:

-  organizează proiectarea şi construcţia sistemelor de aprovizionare cu apă potabilă şi canalizare, exploatarea tehnică a lacurilor de acumulare de uz comun, conform principiului de bazin hidrografic, precum şi a digurilor de protecţie; 

-  asigură efectuarea lucrărilor de reparaţie centralizată a staţiilor de desecare  şi de irigare, a sistemelor de aprovizionare cu apă potabilă şi canalizare;

-   participă la întocmirea acordurilor (contractelor) interstatale şi interguvernamentale cu privire la problemele ce ţin de utilizarea şi gestionarea resurselor de apă transfrontaliere, precum şi la discutarea şi semnarea acestora, în modul stabilit de Guvern; poartă răspundere pentru executarea obligaţiunilor ţării ce rezultă din aceste acorduri;

-  promovează implementarea Proiectului de îmbunătăţire a sistemelor de aprovizionare  cu apă în 6 localităţi ale Republicii Moldova, finanţat de Fondul Kuweitean de Dezvoltare Economică Arabă.


  Conform Anexelor nr.4 şi 5 la Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 15 septembrie 2008 Agenţia Apele “Moldovei” exercită atribuţiile de fondator la 20 de întreprinderi şi administrează pachetul de acţiuni la două societăţi: S.A. „Amelioratorul” şi S.A. “Aqua-Prut”

Istoria rîului Prut

   Prutul este un râu lung de 953 km, pe teritoriul României rîul are o lungime de 742 km, un bazin hidrografic de 10990 km² și un debit mediu multianual de 110 m³/sec (înainte de vărsarea sa în Dunăre). Pe o porțiune de 39,4 km marchează frontiera româno-ucraineană, pe o porțiune de 681,3 km (din care 73,9 km sînt alcătuiți din lacul Stînca-Costești) marchează frontiera dintre România și Republica Moldova. Rîul Prut era cunoscut în antichitate sub numele Pyretus iar sciții îl numeau Porata, adică apă furtunoasă. În cursul său superior este un rîu tipic montan, valea lui e îngustă cu versanți înalți și abrupți, curgerea rapidă, iar în albie se întîlnesc multe praguri. În cursul de mijloc Prutul formează meandre în lunca sa, are viteza 1,5 m/s iar pe un sector mic, unde întretaie șirul de recife, valea Prutului se îngustează pînă la cîteva sute de metri căpătînd formă de chei. Mai spre sud valea rîului se lărgește pînă la 5-6 km, cursul devine liniștit, malurile nu sînt înalte, capătă formă simetrică pe versanți sînt bine exprimate terasele. În cursul său inferior valea rîului Prut se lărgește considerabil pînă la 8-10 km rîul formează meandre, se ramifică în brațe versanții devin mai domoli pe alocuri fragmentați de ravene, lățimea albiei variază între 50 și 180 m, adîncimea maximă e de 6-7 m iar viteza se micșorează pînă la 0,7 m/s. Odată cu creșterea nivelului apelor Dunării, Prutul își încetează scurgerea, se revarsă, inundînd suprafața vastă a luncii sale. Lunca rîului este parțial înmlăștinită. Încă în prima jumătate a sec. 20-lea o parte a luncii Prutului era ocupată de bălți, mlaștini, lacuri în care viețuia o lume animală acvatică foarte bogată (pești, păsări, mamifere). Acest sector al luncii Prutului reprezenta un minunat și miraculos paradis al naturii.

  Mihail Sadoveanu vizitînd Basarabia ne-a lăsat următoarea descriere: "Apele acelea nesfîrșite care domneau pretutindeni într-un ținut întreg alcătuiau o stăpînire a necunoscutului și a tainei. De la mistrețul ce dormitează pe plavii, de la lebedele și pelicanii care înspumează noaptea înegrul ghiolurilor pînă la popoarele de păsărele, pînă la puzderia de pești, pînă la nesfîrșitele miliarde de gîngănii - toate trăiesc din apele acestea care au întins o bogată împărăție, care aduc nămolul plin de hrană din munții și cîmpiile depărtării..."

  În ultimele decenii cea mai mare parte din bălțile, lacurile și mlaștinile Prutului au fost desecate. Fostele mlaștini au devenit terenuri agricole. În 1976 lîngă localitățile Stînca și Costești, Republica Moldova împreună cu Romania au construit un baraj, un lac de acumulare și o hidrocentrală. Odată cu acestea au încetat viiturile și inundațiile periodice ale luncii Prutului. Dacă anterior terenurile de luncă erau alimentate de mîlul mănos adus de apele rîului în timpul inundațiilor și viiturilor, fostele soluri fertile ale luncii s-au degradat și au devenit salinizate. Nivelul apei în Prut a scăzut considerabil în scopuri economice. Acesta a limitat aprovizionarea cu apă a lacurilor, bălților, mlaștinilor care au rămas, dar a căror suprafață continuă să se micșoreze. Scurgerea anuală a Prutului de la izvor pînă la vărsare este de 2,9 km cubi de apă. Iată ce scria despre apa Prutului Dimitrie Cantemir: "Apa Prutului, dintre cele cunoscute nouă este cea mai sprintenă și cea mai sănătoasă, deși apare tulbure din cauza nisipului pe care îl tîrîie cu sine. Observată totuși într-un vas de sticlă se precipită, rămînînd lichid foarte limpede...". În prezent calitatea apei Prutului nu se mai aseamănă cu cea a rîului de pe timpul lui D. Cantemir. Ea este poluată de diferite substanțe chimice și organice. Însă după epurare apa Prutului se folosește ca apă potabilă în localitățile riverane. Ea se întrebuințează de asemenea pentru irigare în industrie și în alte domenii ale economiei naționale. Prutul este navigabil numai în cursul său inferior. Apa rîurilor mici este foarte poluată din cauza evacuării în ele a apelor reziduale, deșeurile de la diferite întreprinderi industriale și a apelor murdare din canalizațiile localităților urbane și rurale. Unele dintre aceste rîuri sau transformat în simple canale de scurgere.

  Dimitrie Cantemir, în „Descriptio Moldaviae", se opreşte asupra Prutului şi aminteşte , mai întâi, de autorii antici, ca Ptolemeu sau Ammianus Marcellinus care, după Herodot, au scris şi ei despre râul Prut numindu-l Porata, adică „apă furtunoasă". Denumirea este, desigur, daco-getică, trecută în pronunţie greacă sau latină. Tot Dimitrei cantemir face şi o analiză a apei Prutului şi susţine că, după decantarea nisipului, apa era cu 30% mai uşoară decât apa celorlalte râuri moldoveneşti.   S-a spus, de asemenea, că, în vechime, oştenii se împătăşeau cu apă din Prut înainte de a pleca la luptă. Pe lângă această menţiune impresionant circula şi o glumă: „Dacă apa din Prut este aşa de bună, de ce moldovenii preferă vinul?".  În 1812, după ocuparea teritoriului românesc dintre Prut şi Nistru de către ruşi, Prutul devin pentru prima dată graniţă de stat, una dintre cele mai bine păzite, deoarece armata rusă dorea să împiedice orice comunicare între românii de pe ambele maluri. În folclor, Prutul devine un râu blestemat, datorită faptului că „desparte frate de frate, soră de soră şi părinţi de copii". Tot în folclor, este amintit şi un duh feminin de statură uriaşă, care apărea din când în când, prevestind sau aducând rele. În decursul istoriei, Prutul a avut şi o importanţă economică. Pe valea sa, bogată în păşuni, erau crescuţi vestiţii boi de Fălciu, pe care Moldova îi exporta până în Germania şi Suedia. Râul Prut a fost multă vreme navigabil, vasele de mici dimensiuni ajungând până mai sus de Huşi, în fostul târguşor Drânceni, acolo unde acum este situată comuna Ghermăneşti.  În timpurile moderne, Prutul a cunoscut numeroase amenajări pentru irigaţii sau producere de energie electrică, iar dacă, în viitor, se vor reglementa raporturile dintre românii de pe cele două maluri, râul va putea deveni, din nou, navigabil şi, de ce nu, un mijloc de apropiere şi nu de separare, aşa cum este acum. 

Istoria rîului Nistru

  Cel mai mare rîu din Moldova este Nistrul. Pe timpuri grecii antici şi romanii cunoşteau acest rîu, numindu-l Tiras. În Evul Mediu de-a lungul lui trecea calea comercială de la Lvov spre Crimea şi Turcia. Cetăţile măreţe, ridicate pe malul drept al rîului s-au păstrat pînă astăzi la Hotin (Ucraina), Soroca, Bender, Belgorod-Dnestrovsk (Ucraina). Nistrul îşi ia începutul din Carpaţi la înălţimea de 759 m deasupra nivelului mării din izvoarele de pe panta de nord-vest a dealului Rozluci; 700 km - rîul curge prin Ucraina, iar aproximativ 660 km - prin Moldova. Debitul său anual constituie în medie 10 km³; de 5 ori mai puţin, decît cel al Niprului. Nistrul ca şi toate rîurile, care încep în munţi este un rîu capricios. Dacă în Carpaţi cade multă zăpadă, iar primăvara, de obicei la sfîrşitul lui martie, rîul Nistru se revarsă în cursul său inferior. Sînt şi revărsări din cauza ploilor torenţiale, acesta este specificul întregii zone de sud-vest a ţării noastre.

  Nivelul apei este cel mai jos în luna septembrie şi în lunile de iarnă. În decembrie rîul, de obicei, îngheaţă, dar numai pentru trei luni, la începutul lunii martie, iar uneori şi la sfîrşit de februarie rîul începe să se dezgheţe, pornirea gheţurilor durează 1-2 săptămîni. Grosimea gheţii este în medie de 15-25 cm, iar o dată la 5-6 ani pornirea gheţurilor nu este în general, în lunile reci ale iernii se formează, însă, blocaje puternice de gheaţă. Revărsările dese şi neaşteptate sute de ani provoacă pagube mari. Şi iată în anul 1954 lîngă un orăşel nu prea mare - Dubăsari a fost construită o hidrocentrală. Barajul ei nu reglementează scurgerea Nistrului, dar totuşi reţine apa şi acumulează apele sale. Mai sus de baraj a fost creat un lac de acumulare mare, cu adîncimea de 14-18 m. Acum acest lac de acumulare e cel mai mare din republică, suprafaţa sa, cînd nivelul este mediu, constituie 5400 ha. Malurile stîncoase, înalte, în multe locuri cu păduri pitoreşti sînt un loc minunat pentru odihnă, pescuit, turism. Pînă la satul Vîhvatinţî, renumit prin săpăturile uneia dintre cele mai vechi aşezări ale omului primitiv, Nistrul curge prin această vale îngustă, cu maluri aproape naturale, de calcar, în multe părţi cu păduri. La sud albia se lărgeşte treptat, iar lîngă oraşele Tiraspol şi Bender atinge 10-20 km lăţime. Înclinarea scurgerii apelor aici este minimă şi rîul formează meandre bruşte cu o formă ciudată, care în multe locuri se unesc între ele. Malurile rîului sînt abrupte şi pietroase în cursul mijlociu, plate şi deschise în apropierea cursului inferior, ele bucurîndu-ne ochiul cu o permanentă schimbare de peisaj. Sînt deosebit de frumoase meandrele Nistrului, mai ales primăvara, în aprilie, cînd pe maluri ca o panglică mare albă se întind livezile înflorite de măr. Apa Nistrului e de o calitate bună: fără miros, plăcută la gust, e şi puţin mineralizată. Pe cursul întregului rîu apa e potabilă, e bună pentru irigare, utilizare industrială. Nistrul e navigabil pe teritoriul Moldovei, iar călătoria pe rîu e interesantă. Putem vedea straturile geologice, cetăţile vechi, livezile... Pe cursul inferior al Nistrului se află limanul de la Cuciurgan care se uneşte cu el, pe malurile lui e construită hidrocentrala din Moldova. 

Serviciul relații cu publicul

 

 

 

 

 












 

  Mărimea textului în document
Close
Plasează articolul în:   google Delicious Digg Yahoo Facebook Twitter Netvibes linkedin
 
 
Noutăţi      Legislaţie      Activitate      Hărţi      Informaţii utile      REVISTA APELOR      Sistemul Geografic Informațional în domeniul Apelor      Achiziții publice
Tel. (+373) 022- 280-700
(+373) 022-280-965
  Fax. (+ 373) 022-280-822   Adresa: str. Gheorghe Tudor, 5, etj. 5, MD-2028, Chişinău, Republica Moldova
actualizat la: 08.12.2017
Prima Prima      Contact Contact      Harta Harta vizitatori: 610123        Creat de BRAND.MD      sus sus